Creat: Josh Schwartz
Cu: Leighton Meester, Blake Lively, Chase Crawford, Penn Blagley, Ed Westwick
Uitati de Gilmore Girls, uitati de the O.C., One Tree Hill, Saved by the Bell si oricare serial cu adolescenti care vor sa dea la facultate si in general, au o viata mia complexa decat Anna Karenina la 17 ani, here comes Gossip Girl. Josh Schwartz creaza sublimul in materie de adolescenti cu probleme si combina, in 42 de episoade intriga, drama, tragic, comic, haine de designer, actori care, chiar fara exceptie, arata mult prea bine ca sa existe intr-o singura scoala, fie ea privata, si cam tot ce inseamna patura de sus din New York, si le combina mai siropos decat cele 10 carti. Evident ca succesul a fost prezent inca dinaintea inceperii seriei, insa trebuie sa ne intrebam de ce. Iata cateva motive.
1. Cine nu vrea sa vada cum se traieste in Upper East Side, Manhattan.
Serialul este o radiografie, probabil irealista, a vietii celor privilegiati din New York. Spunem probabil, fiindca in ciuda tuturor filmelor, articolelor , cartilor si Paris Hilton, societatea extrem de conservatoare si de retinuta a metropolei nu isi expune obiceiurile, decat cele care servesc luminii reflectoarelor la vreo gala. De aceea, serialul, fabulatie sau nu, a fost primit cu atat interes de catre tinerii americani si nu numai, dornici sa copieze fiecare aspect al acestei lumi.
2. Actorii
Cast-ul serialului urmeaza fraza care deschide seria cartilor, si anume ,,suntem toti frumosi, din familiile cele mai bune si ne pregatim pentru cele mai bune universitati”. Blake Lively & co nu se dezmint, si astfel universul serialului devine unul foarte placut din punct de vedere estetic, si nu numai in ceea ce priveste vestimentatia (Marc by Marc Jacobs este imbracaminte de casa), mergand pe principiul ca ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place. Asta ca sa arate plebei ca nu numai ca sunt snobi si extrem de bogati, dar si arata foarte bine, creand icons extrem de usor de adoptat de catre publicul tinta. Vreti un exemplu? Cand little Jenny Humpfrey se plimba prin fata scolilor private din New York, cautand un prieten care sa corespunda tiparului bogat, frumos, amabil, din familie una, dureaza cam o pauza de scoala sa gaseasca un candidat perfect, care intamplator isi plimba cainii.
3.Drama
„Gossip Girl” este, ca si categorie, un teen-drama. Aceasta eticheta este improprie tinand cont de faptul ca plot-ul fiecarui episod are in medie trei rasturnari de situatie, momente dramatice si mult prea multe money-shots(in limbajul sopa opera aceasta este scena cand camera se apropie de fata tremuranda a actorului si acesta divulga secretul mult asteptat). Ilustrativ este faptul ca e mai usor sa povestesti cele 2 sezoane decat nu singur episod. Concluzia ar fi faptul ca serialul este ultra-dramatizat si te face sa intrebi daca viata unei singure persoane poate fi atat de palpitanta in decurs de 2 zile.
4. Moralitatea personajelor
Un factor important al chimiei create intre serial si audienta sunt valorile personajelor. Daca lumea vrea sa vada copiii bogati ai Manhattan-ului atunci cu certitudine vor iubi faptul ca ei nu par a avea nici o notiune de etica(in ciuda educatiei lor de prima clasa). Intr-o lume in care banii nu sunt o problema informatia este cea mai puternica. De aici, ideea coeziva a serialului,www.gossipgirl.com si tot ce deriva si construieste plotul: santaj, crima, delapidare, triunghiuri amoroase, aventuri sau lupte de putere. Chiar daca pentru unii asta este ceea ce atrage la serial, excesul e ceea ce il trage in jos.
5. Entertainment
Cum scoala este oricum o garantie, viata extra-scolara este in ton cu tot ceea ce am descris mai sus, adica evident fabuloasa. Aceasta include petreceri aproape saptamanale, baluri mascate, The White Party, vacante de ski in Aspen, vacante de vara in Toscana, Franta si, cum altfel, Hamptons , plecari spontane in Spania, reuniunea familiei Rockefeller si lista poate continua. Din nou, ilustrativa este petrecerea ,,in pijama” pe care Blair o da anual, la care este invitata si Jenny, care soseste cu papuci de casa cu iepurasi si plapuma cu Sponge Bob, doar ca sa descopere ca Slumber party in viziunea lui Blair inseamna catering, haine de designer si un joc mai ,,emancipat” de adevar sau provocare.
In final, tot ajungi sa te uiti la „Gossip Girl”, oricat de ireal sau improbabil pare pentru ca pe masura ce povestea evolueaza si se complica stai si te gandesti daca chiar se poate mai rau de atat. Daca il punem in aceeasi categorie cu „Tanar si nelistit” serialul e mult mai inteligent creat insa ii lipseste o calitate individuala a unui show T.V. cu adevarat bun


Created by: Carter Bays, Craig Thomas